psoriazis-deniplant.MyForum.ro

giurgiu · Trimis: 20/08/2006 22:41 Titlul subiectului: FIZIOLOGIA PIELII

FIZIOLOGIA DERMEI
Fiziologia studiaza viata si functia organelor. Pielea, ca invelis al trunchiului si ca un organ protector interpus intre mediul extern si intern, indeplineste nenumarate functii vitale, in stransa dependenta cu intregul organism.

Pielea, fiind inzestrata cu un sistem vascular si nervos foarte dezvoltat, se afla intr-o legatura stransa cu intregul organism, in distinct cu sistemul nervos. Metodele actuale de investigare nu permit cunoasterea in totalitate a proceselor sexuale care se petrec in piele.

Metabolismul pielii reprezinta totalitatea proceselor fizico-chimice, schimburile dintre celule si insumeaza functiile vitale elementare ale pielii si sarcinile fiziologice pe care dermă trebuie sa le indeplineasca in raport cu mediul extern si intern.

Desfasurarea proceselor metabolice ale pielii necesita un mediu care contine substantele necesare schimburilor, transformarilor fizico-chimice energetice. Aceste substante sunt anorganice si organice.

Substantele anorganice

APA este un element cu proprietati fizico-chimice speciale. In stare fiziologica, pielea contine o cantitate mare de apa, in care substantele organice si anorganice se gasesc dispersate in solutii coloidale. Apa pe care o bem este fixata dupa ingerare de ficat, unde este izonizata ca sa poata trece in sange. Prin circulatie, ea ajunge in capilare, unde tinde sa intre in echilibru cu apa tesuturilor. In acest scop surplusul de apa se depune in muschi si in piele, care constituie unul dintre cele mai importante rezervoare de apa din organism.din cele două locuri apa este mobilizata dupa nevoi. In mod normal, retinerea si eliminarea apei din organism trebuie sa fie proportionale cu cantitatea de apa ingerata. In multiple afectiuni dermatologice se produce o retentie de apa, conditionata de o retentie clorurata, constituind dispoziția de preedem sau de edem.

Apa, in afara de rolul ei principal de vehicul al substantelor anorganice si organice, joaca un rol esential si in respiratia celulara.

Sarurile minerale

Cantitatea substantelor minerale se stabileste prin analiza integrala a cenusii pielii. Pielea contine la 100 g cam 45mg calciu, 260mg potasiu, 350mg sodiu, 30mg magneziu, apoi clor, fosfor, fier, sulf, cupru, zinc. Substantele minerale se gasesc in organism in stare de electroliti incarcati cu o anumita sarcina electrica.

Clorura de sodiu, ajunsa in sange se disociaza in ioni de clor si sodiu. Pielea este organul cel mai bogat in clor, fiind rezervorul si reglatorul clorului in organism. Echilibrul apei este legat strans de cel al clorului.

Potasiul este ionul protoplasmei si al nucleilor. In piele, potasiul se gaseste mai mult in epiderma si anexe.

Calciu, fosforul si magneziul sunt trei elemente atat de strans legate functional intre ele, incat metabolismul lor nu poate fi tratat separat. Rezerva mare de calciu si fosfor o formeaza oasele; in tesuturi calciul se gaseste in cantitate mica, abia 1%. Sangele contine o cantitate constanta de 100mg calciu la mie, el fiind cuprins in plasma. In pielea normala, calciul se gaseste aproape numai in derm. Metabolismul intermediar al calciului este legat de al fosforului. Orice mobilizare, eliminare si depunere de calciu se face paralel cu cea a fosforului, indiferent ce exces de fosfor sangvin, pentru a se elimina, se fixeaza de calciu.

Calciul joaca un rol in excitabilitatea neuro-musculara si nervoasa, in mecanismul coagularii, in impermeabilitatea membranelor epiteliale si endoteliale, el incetineste si modereaza activitatea celulei. Il putem cataloga drept antagonist al potasiului. Raportul K/Ca este crescut in inflamatiile pielii.

Sulful se gaseste in cantitati mari in albumine si in cheratina.

Pentru viata celulei este de importanta capitala ca amestecul fractiunii minerale sa se mentina intr-un echilibru constant.

Un exces de potasiu, de calciu si de sodiu duce la un pH ridicat. In acelasi timp, excesul de sodiu duce la o retentie de apa pentru corectarea hiperosmozei. Potasiul sangvin creste in socul anafilactic.

Prin participarea glandelor sudoripare la eliminarile de elctroliti din mediul extracelular, pielea joaca un rol important in reglarea metabolismului hidro-mineral.

Cercetarile facute asupra pielii au aratat ca pielea normala are o reactie acida, pielea eczematosilor tinde spre alcaloza, in timp ce pielea psoriazicilor tinde spre acidoza. Astfel se poate spune ca atunci cand dezechilibrul este corectat, dermatoza se vindeca.

Epidermul este mai acid decat dermul. Aciditatea este teribil de marcata la nivelul stratului cornos, unde poate sa atinga un pH de 5,5. Reactia secretiilor sudorale si grasoase poate sa coboare pana la un pH de 5. Aceasta manta acida a pielii joaca un rol protector fata de bacterii si fata de paraziti.

Substantele organice

Metabolismul pielii este conditionat de prezenta substantelor organice care sunt furnizate pielii pe caile sangvine. Ele deservesc nutritia celulelor.

Aceste substante organice sunt:

Protidele sau proteinele sunt constituite din acizi aminati. Ele se impart in proteine simple si proteine conjugate. Ele sunt descompuse prin fierbere cu acizi minerali fie prin actiunea fermentilor naturali (pepsina, tripsina, etc.) In afara de proteinele banale (albumine, globuline), in epidermă se mai gasesc si proteine particulare. Colagenul, știut prin structura lui fibrilara, macerat in apa se transforma in clei. Elastina este rezistenta fata de influenta substantelor chimice. Reticulina este proteina fibrelor reticulare.

Glucidele sunt monozaharide si polizaharide. Acestea se gasesc abundent in epiderm in prima jumatate a vietii fetale. Ele dispar treptat din profunzime spre suprafata, ca sa reapara la adulti in bulbul parului, in glandele sudoripare, si sebacee.

grasimile, lipidele provin din secretia glandelor sebacee, din evolutia celulei epidermice si in mica parte din secretia glandelor sudoripare. Lipidele intra in compozitia materiei vii. Ele nu se dizolva in apa, au un rol energetic si mai fac parte din materialul plastic al celulei. Grasimea de rezerva ingramadita in tesutul adipos are rol protector, mecanic si fizic(amortizeaza socurile mecanice si atenueaza pierderile de caldura)

Fermentii pielii

Reactiile chimice care stau la baza manifestarilor vitale, se petrec prin interventia unor agenti speciali, numiti fermenti. Actiunea lor se aseamana cu cea a catalizatorilor, de unde si numele de biocatalizatori, ei provocand reactii de scindare si sinteza, fara a se uza. Ei actioneaza in cantitati extrem de mici. Acesti catalizatori sunt numiti fermenti, enzime, diastaze.