psoriazis-deniplant.MyForum.ro

giurgiu · Trimis: 20/08/2006 22:40 Titlul subiectului: ANEXELE PIELII

ANEXELE DERMEI

Fanerele, cum mai sunt numite anexele pielii, sunt vizibile la exteriorul corpului si epidermului. Ele sunt de origine ectodermica, fiind reprezentate de par si unghii.

1.Parul

Parul se prezinta ca o formatiune tubulara, flexibila ce se gaseste intr-un spatiu numit folicul. Firul de par, impreuna cu foliculul poarta denumirea de folicul pilos. Acestuia ii sunt anexate una sau mai numeroase glande sebacee.

Parul este compus din doua parti, una care se afla in piele, numita radacina si alta la exterior numita tulpina sau mai rudimentar par.

Partea terminala a radacinii este mai umflata si are forma unui bulb, fiind denumita bulbul parului sau bulbul folicular.

Acest bulb prezinta la baza o scobitura (papila foliculara) care contine vase sangvine si nervi care are rolul de a asigura hrana parului. Deasupra papilei foliculare se afla celulele germinative bulbare din care prin multiplicarea lor rezulta parul.

Daca sectionam longitudinal un fir de par, putem observa trei zone. La centru maduva, la mijloc scoarta sau corticala, iar la exterior epidermicula sau cuticula (membrana de protectie din exterior.)

Maduva si scoarta contin pigmenti, iar toate zonele incep sa se cheratinizeze progresiv pe masura ce se departeaza de bulb.

Cheratina este o substanta dura care asigura forma si rezistenta firului de par. Din punct de vedere chimic aceasta este formata dintr-o substanta bogata in sulf si azot, rezistenta la acizi, fermenti si temperaturi ridicate. Cheratina din par se prezinta sub doua forme:1-cheratina dreapta, substanta stabila si 2-cheratina buclata, care este instabila. Sub actiunea diferitilor factori fizici cum ar fi umezeala, caldura sau chimici -substante oxidante, cele doua cheratine se pot contopi. Aceasta contopire sta la baza ondularii parului.

Pigmentii dau colorit parului. Ei sunt constituiti din melanine, substante proteice complexe, care in general au culoarea neagra, dar si cu variatii de la galben, brun-inchis pana la negru. Pigmentii sunt insolubili in apa, dar solubili in hidroxid de potasiu si acizi concentrati. De aceea cand dorim sa ne vopsim parul, mai intai trebuie sa decoloram firul de par cu susținerea apei oxigenate, amoniac, sau alte substante.

Melaninele se prezinta sub forma difuza si granulara. In firele de par exista amandoua formele de melanina, iar de raportul dintre ele depinde nuanță parului.

Melanina difuza da o colorație galbuie a firului de par cand este putin concentrata si roscata cand este foarte concentrata.

Melanina granulara genereaza colorații ale parului de la brun spre negru.

Decolorantii actioneaza asupra melaninei granulare, pe care o transforma in melanina difuza. Culoarea rosie a parului este data de un pigment excepțional care contine fier, numit tricosiderina.

Viteza de crestere a firului de par este de aproape 0,3-0,5mm pe zi, astfel ca intr-o luna el poate creste cu 1-1,5 cm iar intr-un an cu 15-20cm.

Cresterea firului de par dureaza intre 3-4 ani, cu variatii intre 2-6 ani. Aceasta crestere cu inlocuirea firului de par la 3-4 ani este explicatia pentru care in anumite regiuni (europa) nu intalnim par mai lung de 1,5 m. In Asia, viteza de crestere zilnica si perioada de crestere fiind mult mai mari, putem intalni persoane cu un par chiar mai lung de 8 m.

Trebuie subliniat ca de la moartea firului de par pana la caderea de pe cap, trec in medie 3 luni si in mod normal cad zilnic aproximativ 40-50 fire de par.

Rezistenta firului de par este mare la agentii fizici si biologici si variabila la cei chimici. Firul de par nu poate fi spart cu o lovitura de ciocan. El este robust si la tractiune. Pentru a rupe un fir de par este necesar o greutate intre 50 g si 100g, putand ajunge si pana la 160g. Rezistenta firului de par este mai mica la copii si varstnici si mai mare la adulti. Firul de par(mai putin bulbul) este rezistent si la putrefactie. De aceea putem gasi fire de par intacte la persoanele decedate chiar dupa 10 ani.

Firul de par este flexibil si elastic. Aceasta proprietate este amplificata de umiditate. El se poate destul de lungi chiar cu 20-30% sub actiunea unei tractiuni si revine la forma initiala dupa incetarea acesteia.

Sub actiunea caldurii, elasticitatea dispare, iar parul devine casabil. De aceea nu este recomandat ca dupa ce spalam parul sa folosim surse de caldura puternice pentru uscarea lui.

Datorita sebumului, parul prezinta proprietati absorbante de praf si microparticule.

Reguli de igiena a parului si a pielii capului

Cum am preciazat anterior, sebumul (grasimea naturala a parului si a pielii) favorizeaza fixarea in par a unor resturi provenite din dermă capului(scoame), care se aduna intre firele de par si se indeparteaza mai greu. Dupa evaporarea transpiratiei, raman pe firele de par diferite saruri, uree, acizi grasi si baze volatile care genereaza mirosuri neplacute.

Din acest rațiune igiena are scopul de a mentine curate parul si pielea capului si de a asigura vitalitatea si frumusetea frizurii.

In functie de gresare, parul poate fi normal, uscat, sau gras.

Parul normal necesita pieptanarea, frecție zilnic si spalarea lui periodica.

2. UNGHIA

Unghia este o lama cornoasa care acopera fata dorsala a extremitatii degetelor la maini si picioare. Ele sunt asezate pe ceea ce se numeste patul unghiei si indeplinesc functia de a proteja ultimile falange.

Unghia este alcatuita din corpul unghial, portiunea pe care o vedem si radacina, partea inclusa in piele. Organul regenerator al unghiei il reprezinta matricea sa ce deriva din epidermul de suprafata. Cresterea unghiei este un proces permanent in tot cursul vietii(0,5-1,2 mm pe saptamana.

Particularitatile pielii in raport cu varsta.

Pielea sugarilor si a copiilor se deosebeste structural de pielea adultului. Pielea copilului este mai supla, straturile epidermului nu sunt perfect dezvoltate, ele sunt construite din mai putine randuri de celule, astfel incat grosimea epidermului este mai mica. Stratul cornos este discret, cheratinizarea este mai redusa, ceea ce determina o transparenta mai mare a pielii.

Dermul este bogat vascularizat, ceea ce face ca la copii culoarea pielii sa fie roz.

Pielea supla a copiilor este mai permeabila, incat unele medicamente actioneaza mai bine pe cale cutanata.

Pielea nou-nascutului este acoperita de un invelis gras, care apara pielea de maceratiile pe care le poate realizează lichidul amniotic. Glandele sudoripare isi incep functia abia dupa cateva luni dupa nastere. Lipsa sudorii si cantitatea redusa de grasime fac ca mantaua acida, care ofera in mod normal o protectie impotriva infectiilor microbiene, sa nu-si poata indeplini rolul fiziologic. Din acesta cauza pielea copiilor este teribil de receptiva fata de infectiile microbiene, fapt care ne explica frecventa dermatozelor microbiene la copii. Pielea copiilor, pe de alta parte, nu-si poate indeplini rolul de imunizator printr-o reactivitate mai redusa, caracteristica acestei etape de dezvoltare. Reactiile alergice apar la copii abia dupa luna a treia.

Pielea la batrani.

Dupa 40 de ani incepe instalarea imbatranirii organului cutanat. Semnele clinice ale imbatranirii pielii sunt mai vizibile la partile descoperite ale corpului, unde actioneaza radiatiile U.V. solare. Pielea devine aspra, atrofica, uscata, prin diminuarea secretiei sebacee si sudoripare, concomitent cu descresterea continutului in apa, precum si diminuarea inhibitiei sale.

Dermul, ca si hipodermul se atrofiaza, modificarile cele mai importante observandu-se la nivelul colagenului. Fibrele de colagen in esenta se subtiaza, isi modifica continutul biochimic, scade capacitatea de hidratare a acestuia, manifestandu-se tendinte de hipermineralizare cu depuneri de Ca.

Reteaua vasculara este mult diminuata, ca si rezistenta vasculara. Scad in general, reactiile oxidative, a metabolizarii glicogenului si scade activitatea unei serii intregi de enzime.

In concluzie, in procesul de imbatranire, metabolismul tegumentului este mult scazut si de aici posibilitatea aparitiei mult mai usor a unor afectini dermatologice si raspunsul intarziat la anumite tratamente.